Cutremurul din 1977. Bucureştiul sub dărâmături

Ultimul cutremur major din România, cel din 1977, de 7,2 grade pe scara Richter, a cauzat decesul a mii de persoane şi a paralizat total Capitala. Acest film documentar online, realizat de TVR, arată pagubele produse de cutremurul din 1977 şi modul în care s-au desfăşurat operaţiunile de salvare a oamenilor prinşi sub dărâmături, dar şi vulnerabilităţile unei infrastructuri prost gândite. Ce au făcut, de atunci, autorităţile şi experţii în seismologie pentru a preveni un asemenea dezastru? Suntem pregătiţi pentru un cutremur azi?
Cutremurul din Japonia din 11 martie 2011 a provocat sute de mii de victime şi a paralizat o ţară întreagă. O zguduitură de aproape 9 grade pe scara Richter, urmată de un tsunami care a măturat totul în calea lui au demonstrat cât de vulnerabilă este omenirea la un dezastru natural de asemenea proporţii. În timp ce inginerii japonezi caută soluţii pentru a minimaliza pagubele produse de un cutremur puternic asemănător celui care s-a petrecut în urmă cu puţin timp, alte ţări sunt mult mai expuse unor asemenea pericole. Ce s-ar întâmpla dacă în România ar avea loc evenimente asemănătoare cu cutremurele din Japonia? Cum ar face faţă infrastructura ţării noastre şi cum ar interveni serviciile de urgenţă într-un asemenea caz?

Read More

Nichita Stănescu – Interviu integral cu Poetul-Soldat

Filmedocumentare.com vă prezintă un documentar-interviu inedit cu poetul Nichita Stănescu. Considerat atât de critica literară, cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai importanţi scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.

Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.

Read More

Magazinele morții

Un sondaj realizat recent de Centrul Național Antidrog și pentru Drepturile Omului din România relevă că 55% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 31 de ani din zece municipii fie au încercat, fie consumă în mod regulat produse de natură etnobotanică, iar consecințele dependenței față de drogurile etnobotanice sunt nefaste, de la modificările deseori iremediabile ale stărilor de conștiință și de la degradarea ireversibilă a sănătății până la moarte.

Acest film documentar, realizat de TVR și difuzat în emisiunea Semne, prezintă efectele dezastruoase pe care le pot avea etnobotanicele asupra celor care le consumă. Documentarul conține mărturii ale unor consumatori care și-au pus sănătatea și viața în pericol în căutarea de senzații tari.

Read More

Om, versiunea 2.0

Un film documentar care ne pune față în față cu profeții care susțin că suntem pe punctul de a crea un nou tip de om – versiunea 2.0 a acestuia. Se presupune că până în 2029 inteligența artificială va egala puterea creierului uman. Unii cred că acest lucru va revoluționa umanitatea – vom putea să ne downloadăm mințile în calculatoare, extinzându-ne la infinit viețile. Alții se tem că acest lucru va însemna sfârșitul nostru, dând naștere unor mașini distructive și ultrainteligente.

Însă cu toții sunt de acord cu aceasta: venirea acestui moment, cu toate consecințele sale, este inevitabilă.

Read More

Bill Gates – Povestea celui mai bogat om din lume

Născut la 28 octombrie 1955, Bill Gates este co-fondatorul (împreună cu Paul Allen) al Microsoft Corporation și unul dintre cei mai bogați oameni din lume, cu o avere estimată la 50 de miliarde de dolari. Un film documentar despre omul care și-a clădit un imperiu financiar plecând de la un experiment desfășurat într-un garaj. Bill Gates III se naște la Seatle, Washington, SUA ca fiu al avocatului William Henry Gates Sr. și al profesoarei universitare și om de afaceri, Mary Maxwell Gates.

Începe studiile la Lakeside School, una dintre cele mai cunoscute școli din Seatle în anul 1967. Din anul 1973 urmează cursurile universitare la Harvard, dar în anul III renunța la cursuri și împreună cu Paul Allen, prietenul său din copilarie, înființează compania Microsoft în anul 1977. În anul 1980, Bill Gates realizează prima afacere importantă cu IBM pentru 56.000 dolari. Sistemul de operare MS-DOS este disponibil pe PC-urile produse de IBM.

În anul 1985 lansează prima versiune a sistemului de operare Windows. În 1989, lansează Microsoft Office, cea mai populară suită de aplicații de birou. Din 1986, Microsoft devine companie publică, fiind cotată la bursă. În anul 2000, împreună cu soția sa, înființează fundația de caritate “Bill and Melinda Gates”.

S-a căsătorit cu Melinda French din Dallas, Texas, la 1 ianuarie 1994. Ei au trei copii: Jennifer Katharine (1996), Rory John (1999) si Phoebe Adele (2002). În anul 2005, regina Marii Britanii îi acordă titlul de “Cavaler al Imperiului Britanic”. La 15 iunie 2006, Bill Gates își anunță retragerea din Microsoft, începând cu iulie 2008.

Read More

Curgerea timpului – Dumnezeu, Einstein și fizica cuantică

Îl simțim, ne simțim existând în timp sau odată cu el, dar fiind puși în situația de a spune ce este, constatăm că scapă definirii sau că nu poate fi definit decât cu aproximație. Putem vorbi de un timp fizic, de altul biologic și de un timp psiho-existențial. De la un timp uniform, static și obiectiv, s-a ajuns, pe de-o parte, la timpul abstract, cantitativ și matematic, iar pe de alta, la o interiorizare a timpului, în urma careia i s-a retras acestuia orice realitate obiectivă.
Masură a duratei celor existente, timpul, în concepția creștină, este o realitate creată de Dumnezeu în același timp cu restul Creației.

A început să existe odată cu lumea creată, justificâdu-și realitatea în eternitatea lui Dumnezeu, de la care începe și în care se împlinește. Condiție a relației dinamice a făpturii cu creatorul, timpul este înțeles drept mișcarea de care se folosesc oamenii pentru a ajunge, prin acte de voință, de la simpla existență la existența fericită în Dumnezeu.

Read More

FRACTALII - Vânătoarea dimensiunii ascunse

Postul de televiziune PBS (Nova), a difuzat în 28 octombrie 2008, un documentar fascinant, Hunting the Hidden Dimension, ca un elogiu binemeritat, adus unui matematician de geniu, Benoit Mandelbrot, care a impus, începând cu anul 1975, dar, mai ales, ca autor al cărţii "The Fractal Geometry of Nature", un nou domeniu al matematicii, geometria fractală, ale cărei prezenţe în viaţa cotidiană şi aplicaţii diverse, de nebănuit, sunt revelate, în parte, de acest film.

S-ar putea să nu ştiţi, dar fractalii, la fel ca aerul pe care-l respirăm, sunt peste tot în jurul nostru, formele lor neregulate, repetitive, putând fi descoperite în formaţiunile noroase şi ramurile copacilor, în broccoli şi în culmile aspre ale munţilor şi, chiar, în ritmurile inimii umane, Nova purtându-ne în film, printr-o aventură uimitoare, cu ajutorul unui grup de matematicieni rebeli, hotărâţi să descifreze regulile ce guvernează geometria fractală.

Timp de secole, formele neregulate, fractale, au fost considerate a fi dincolo de frontierele posibile, ale cunoaşterii matematice, fiind categorisite drept "monştri", lipsiţi de orice aplicabilitate practică, fiind imaginaţi şi studiaţi iniţial de matematicieni ca Georg Cantor, Karl Weierstrass şi Felix Hausdorff, ca fiind funcţii continue dar nediferenţiabile, şi abandonaţi, ulterior, fiindcă nu li se putea găsi o explicaţie, în contextul limitatei geometrii euclidiene.

Un fractal matematic, se bazează pe o ecuaţie ce este supusă unei iteraţii, o formă de conexiune inversă, repetitivă.

Există multe exemple de fractali, care sunt descrişi ca având proprietăţi de auto-asemănare, cvasi auto-asemănare sau auto-asemănare statistică.

Deşi sunt pure construcţii matematice, fractalii pot fi descoperiţi în natură, fapt pentru care au fost incluşi şi în opere de artă, având aplicaţii curente în medicină, seismologie şi analize tehnice din domenii diverse.

Un fractal are, adesea, următoarele caracteristici:

- are o structură foarte complexă la scări oricât de mici, arbitrar alese;

- este prea neregulat, pentru a putea fi descris, cu uşurinţă, în limbajul euclidian tradiţional;

- prezintă auto-asemănare (aproximativă şi aleatorie);

- are o dimensiune Hausdorff, care este mai mare decât dimensiunea sa topologică;

- are o definiţie simplă, repetitivă.

Deoarece arată similar, la toate nivelele de amplificare, fractalii sunt consideraţi, adeseori, ca fiind figuri geometrice, infinit de complexe.

Obiectele naturale, ce pot fi aproximate de fractali, includ: norii, culmile muntoase, fulgerele, liniile costiere, fulgii de zăpadă, diverse vegetale (ca broccoli sau conopida), anumite tipare de culoare, întâlnite în lumea animală ş.a.m.d.

Imagini de fractali, pot fi generate, automat, de programe computerizate, dar, deşi poartă această denumire generică, nu manifestă toate caracteristicile meţionate anterior, cum ar fi, de exemplu, păstrarea auto-asemănării la orice nivel de amplificare.

Matematica ce stă la baza fractalilor, a început să se contureze în secolul al XVII-lea, când matematicianul şi filozoful Gottfried Leibniz, a remarcat, primul, auto-asemănarea repetitivă, deşi el a comis eroarea de a considera că, doar linia dreaptă, are această proprietate.

Abia la 1872, a fost creată o funcţie matematică, a cărei reprezentare grafică, poate fi considerată a fi fractală, când, Karl Weierstrass, a dat un exemplu de funcţie neintuitivă, continuă dar nediferenţiabilă.

În 1904, Helge von Koch, nesatisfăcut de definiţia abstractă şi analitică a lui Weierstrass, a dat o definiţie mai mult geometrică, unei funcţii similare, cunoscută, astăzi, sub numele de curba lui Koch.

Funcţii iterative plane, complexe, au fost de asemenea investigate, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, de Henri Poincaré, Felix Klein, Pierre Fatou şi Gaston Julia, dar fără sprijinul grafic al unui computer modern, totuşi, ei nu au avut posibilitatea vizualizării frumuseţii matematice, a multor funcţii pe care le-au descoperit.

În anii '60, Benoit Mandelbrot, a început să studieze proprietăţi ca auto-asemănarea, în articole precum: "Cât de lungă, este linia costieră a Marii Britanii" şi "Auto-asemănarea statistică şi dimensiunea fracţională", care se bazau pe descoperiri, mai timpurii, ale matematicianului Lewis Fry Richardson.

Într-un final, în 1975, Mandelbrot inventează termenul de "fractal", pentru a diferenţia un obiect, a cărui dimensiune, Hausdorff–Besicovitch, este mai mare decât dimensiunea sa topologică, ilustrându-şi spusele şi definiţiile matematice, cu vizualizări computerizate şocante, imagini bazate pe definiţii recursive, ce au captat atenţia publică şi au impus definitiv termenul de "fractal".

Graţie fantasticei opere a lui Mandelbrot, care a regândit dimensiuni vitale, intuind ordinea din dezordine, matematicienii încep, astăzi, să le întrevadă potenţialul enorm, aventurându-se într-un teritoriu necartografiat, al unor, deocamdată enigme, ale matematicii şi vieţii, descoperirile lor remarcabile, adâncind cunoştinţele noastre asupra naturii şi stimulând un nou val de inovaţii ştiinţifice, medicale şi artistice, mergând de la ecologia ameninţatei păduri tropicale, la efectele speciale cinematografice şi moda vestimentară.

Prin contribuţia unor astfel de minţi iscoditoare şi perfect intuitive, ale unor rebeli ai ştiinţei, ca Halton C. Arp, Benoit Mandelbrot şi Nassim Haramein, avem astăzi explicaţii, pentru tot ceea ce părea, cândva, a fi un haos, revelaţiei uimitoare a unui Univers holografic şi fractal, urmându-i, firesc, cea a unei naturi deloc aleatoare, ce poate fi cuprinsă în ecuaţii şi formule matematice riguroase, spulberându-se, astfel, orice dubiu, în prezenţa unei Minţi Supreme, ce a imaginat totul, în cel mai mic şi aparent insignifiant, amănunt.

Auto excluşi, din climatul, competitiv şi agresiv, al ştiinţei contemporane, care elimină imaginaţia şi glorifică încremenirea paradigmei curente, astfel de oameni, au fost constant atacaţi de "savanţii" obtuzi, fabricaţi şi acceptaţi de sistem, incapabili să perceapă noul, dovada suplimentară că trăim şi încă mai respirăm, într-o lume care blochează, constant, progresul, un geniu ca Mandelbrot, fiind aproape strivit, de indiferenţa, dispreţul şi chiar agresivitatea colegilor mediocri, care i-au categorisit opera, ca o "creaţie a unui computer stupid".

Documentarul are, desigur, unele limite, precum promovarea teoriei evoluţioniste, ca bază a dezvoltării fractale a lumii naturale, sau invocarea dioxidului de carbon din atmosferă, ca explicaţie a "încălzirii globale", dar dincolo de astfel de ficţiuni, incomplet demitizate în lumea de azi, filmul are meritul incontestabil, de a recunoaşte un deschizător de drumuri, ca Benoit Mandelbrot şi chiar de a strecura, în context, mici proteste la adresa sistemului oficial, amintindu-se, oarecum în trecere, de ameninţările cu tăierea fondurilor de cercetare, ale unui cardiolog, ce a intuit posibilităţile de diagnoză, deschise de fractali.

"Norii nu sunt sferici, munţii nu sunt conici, liniile de coastă nu au nimic circular, în ele şi nici fulgerul nu călătoreşte în linie dreaptă...", argumentează Mandelbrot, în cartea sa revoluţionară: "Geometria fractală a naturii" şi, dimpotrivă, spune el, "formele naturale ca şi multe creaţii umane, au forme brute, neregulate."

Pentru a studia şi învăţa, din această dezordine, pentru care a inventat termenul de fractal (provenit din termenul latin fractus - ce înseamnă rupt, fracturat), Mandelbrot a imaginat un nou gen de matematică vizuală, bazată tocmai pe astfel de forme neregulate, geometria fractală, total diferită de geometria euclidiană, pe care am învăţat-o în şcoli, cu aplicaţii în metalurgie, cosmologie, medicină, artă ş.a.m.d. şi a explicat, într-un interviu acordat postului de televiziune Nova, de ce se consideră, el însuşi, a fi un filozof şi de ce a refuzat orice avantaj material, provenit din fractali, odată ce au devenit atât de populari.

"Am auzit adesea, fractalii, fiind descrişi ca imagini simpatice, dar cam inutile...", îşi aminteşte Mandelbrot, deşi aplicaţiile actuale ale acestora, afirmă tot el, "sunt atât de numeroase şi în domenii atât de diverse, că nu-ţi vine să crezi."

În ciuda succesului său actual, Benoit Mandelbrot, a rămas acelaşi rebel, ce a refuzat să-şi asume paternitatea tuturor ideilor magnifice, izvorâte din cercetarea sa fundamentală, preferând să se izoleze şi motivându-şi, astfel, alegerea:

"Ei bine, de exemplu, setul Mandelbrot a avut un succes uriaş. Într-un an, milioane de oameni s-au implicat în studierea lui. M-am simţit total depăşit, de numărul şi tenacitatea lor. Pe de altă parte, prefer singurătatea. În fapt, mă simt arareori confortabil, într-o mulţime, fiindcă mulţimile au o organizare a lor, pe date, tradiţii şi experienţe comune. Şi, eu, nu prea arăt a matematician. Nu arăt nici a fizician şi nici măcar ca un critic de artă. Există o mare putere în a fi un străin, dacă poţi contribui cu ceva nou."

Read More